O calatorie spre centrul Pamantului

       'O calatorie spre centrul Pamantului' descrie o neobisnuita expeditie care este initiata de profesorul Otto Lidenbrock, lector in mineralogie la Johanneum, in Hamburg. Inspirat de descoperirea unui misterios pergament antic, el se hotaraste sa exploreze centrul planetei. Savantul este insotit de nepotul sau Axel si de o calauza, un islandez pe nume Hans. Cei trei patrund in lumea subterana prin craterul unui vulcan stins din vestul Islandei si inainteaza tot mai profund spre centrul Pamantului.
      Verne descrie interiorul planetei ca pe o fantastica alternativa a lumii noastre, plina de grote, pasaje de trecere, tuneluri si puturi abisale; in mod ciudat, personajele fac aceasta indrazneata coborare cu destul de multa usurinta. Unealta cea mai importanta a echipei in adancimile intunecate este o lampa mobila ' asa numita 'bobina Ruhmkorff '.
      Patrunzand in adancuri printr-un labirint complicat, cei trei se apropie de centrul Pamantului. Pe parcursul calatoriei, ei descopera o imensa mare subterana unde forte magnetice si electrice produc un fel de aurora boreala care ilumineaza interiorul Planetei Albastre. De aici incolo, expeditia devine o excursie fascinanta prin erele preistorice ale Pamantului. De pilda, explorand marea subterana pe o pluta, cei trei calatori intalnesc creaturi care au disparut de pe suprafata planetei cu milioane de ani in urma.
      Echipa aproape ajunge la destinatie, cand accesul le este barat de un bloc imens de granit. Cei trei hotarasc sa il dinamiteze, desi stiu ca explozia ar putea avea consecinte ingrozitoare: o fisura a rocii ar elibera o cantitate imensa de lava. in final, profesorul Lidenbrock si insotitorii sai sunt aruncati inapoi la suprafata chiar de o astfel de eruptie vulcanica.