Artemis sau uzurparea sentimentului

      România, după două decenii de tranziţie. Artemis, un tânăr poet inovator, idealist şi introvertit este angrenat în maşinăria electorală a lui Mircea Veşminţeanu, liderul partidului de centru şi candidat la preşedinţie. Treptat, în ciuda unei aversiuni declarate faţă de sfera politicului, poetul devine "consultantul estetic" şi totodată protejatul lui Veşminţeanu, dornic, acesta din urmă, să îşi atragă susţinerea intelectualilor printr-un discurs progresist, de factură nouă. Din ace astă postură, Artemis cunoaşte nu doar bonzii politici ai momentului, ci şi femeile din viaţa charismaticului preşedinte de partid: Sorana, fiica superficială şi libertină a acestuia, Beatrice, voluptoasa amantă a politicianului, şefa fundaţiei culturale a partidului, şi eterica Divi, seducătoare de profesie. O cast? obişnuită să ocupe lojile societăţii, pentru care manipularea şi lipsa oricărui scrupul civic, dar mai ales moral, reprezintă înseşi premisele puterii. O castă pe care Artemis o asimilează prin revelaţii fragmentare, deplângând "absenţa sufletului de la marile festinuri ale naturii [sale] umane".