Cartuse

      Cartuse este un roman savuros care penduleaza cu dexteritate si umor dintr-un secol in altul. Eroul central, Vlad Hartopanu, fiul unui fost comisar sovietic, copilareste spectaculos in epoca ceausismului tirziu si se maturizeaza in contemporaneitatea postdecembrista. Protagonist inhibat al unor aventuri erotice aparent hazlii, devine un soi de picaro pe dos, intr-o comedie amara care nu este decit inceputul unui lung sir de aventuri.

      O carte irezistibila – desucheata cu gratie, carnavalesca, scrisa cu o imaginatie lexicala debordanta si cu o voluptate a detaliilor picante – care te cucereste de la prima pina la ultima pagina.

        „Tuturor acelora care se vor intreba, pe buna dreptate, unde a stat ascuns pina acum autorul acestei novele (sau telenovele literare, cum prefera el s-o numeasca) si cum se face ca po-seda un aplomb si o tehnica pentru care scriitori consacrati ar ucide fara sa stea pe ginduri, le raspund mindru, in cunostinta de cauza: Andrei a stat mai mult pe-acasa, aici, in Bucuresti, si, intocmai ca Vlad, personajul romanului, a citit biblioteci intregi de carti de-a valma, a studiat muzica, a exersat la pian si a experimentat in bucatarie. Proza rezultata din cumulul acestor activitati (adaugati la lista vizionarea unei cantitati covirsitoare de cartoons si Looney Tunes) este inventiva ca o inventiune, formalizata ca forma de sonata si satioasa ca o tocanita holistica, redusa la foc mic, in ceaun, peste noapte. Personajele ei sint proteice, tribulatiile lor sint prozaice, justitia care le pecetluieste soarta este poetica, iar raportul dintre ele si autor seamana cu cel dintre Mario Vargas si Pedro Camacho, daca acesta din urma ar fi semnat Matusa Julia… si primul ar fi fost un genial autor de soap-uri radiofonice.” (Razvan Radulescu)