Caz inchis

       Sinucidere? Asasinat? Moarte naturala? Un politist, hirsit si cu „pete” la dosar, refuza sa creada ca un scriitor celebru, in plina glorie, isi poate pune capat zilelor, cind tocmai a anuntat ca e pe cale sa incheie cel mai important proiect al operei sale. In decursul anchetei, descopera multi potentiali asasini si multe semne de intrebare in biografia victimei. Toti cei din jurul sau sint suspecti. Niciunul vinovat. Scriitorul a fost totusi ucis. Pentru ca stia prea multe si voia sa faca public ce stia? Cazul este clasat. Lista potentialilor criminali e prea lunga.

      „Intr-o vreme care cultiva cu ciudata larghete caramizile romanesti, un adept al laconismului narativ risca sa faca figura de sadic. Rareori m-a insetat in asa hal o ancheta, o intriga politista, un roman detectivistic, cum mi s-a intimplat cu Case closed-ul lui Stelian Turlea.

     Avem un romancier roman de mare succes, premiat, umblat si tradus prin lume, seducator septuagenar cu faima de sultan in harem, de doua ori vaduv si care-i gasit mort in circumstante fals-suicidare. Caruselul isi incepe febril rotirea: anchetatori dezabuzati, profesoare exaltate, lesbiene pitoresti in ferocitatea pasiunii lor, crincene betii feminine, George Arion si Premiile „Flacara”, procurori avizi de arestari, vedete reportericesti de la stirile TV, gazetari rosi de invidie pe viata, surorile Ileana si Ilona dintr-un roman anterior... Iar deasupra tuturor, Dumitru Calu, adica – ei, da – ofiterul recrutor al faimosului romancier caruia i s-a regizat sinuciderea. Si care se etaleaza ca adevaratul autor al misterioasei naratiuni insusite de marele romancier cu viata de mare agent sub acoperire.

      Gata, mai multe nu spun, pentru ca de aici incolo Stelian Turlea incepe o efervescenta interactionare cu cititorul. Pariati fiecare pe cite-o varianta... ca tot nu veti ghici ghicitoarea. (La urma urmei, oare nu traim intr-o tara a cazurilor inchise?)” (Dan C. Mihailescu)