Dumineca Orbului

Acţiunea romanului "Dumineca Orbului" se petrece de-a lungul unei singure zile, mai precis duminică,  13 mai, 1934. O zi cu ghinion, după cum semnalează autorul prin personajul Odete, care alege să se mărite la această dată: "13, de care fuge o lume întreagă, mi-a devenit acum un talisman. Eu m-am născut într-o zi de 13 a lunii. Barbu tot într-o zi de 13 a altei luni...".

"Romanul Dumineca Orbului are şi o istorie a lui, pe care n-o putem schiţa decât în puţine cuvinte. Când am alcătuit cartea despre Cezar Petrescu, nu ne era cunoscută. Puţin după aceea, am avut sub ochi un mare număr de scrisori ale prozatorului, din pa­ginile cărora am putut înţelege că la temelia romanului a stat o întâmplare trăită de Cezar Petrescu în­suşi…". (Mihai GAFIŢA, Cezar Pe­trescu şi romanul oraşului mo­­dern. Cuvânt înainte la Cezar Petrescu, Calea Victoriei. Du­mi­neca Orbului, Editura pentru Lite­ratură, Bucureşti, 1967, pp. XX – XXXI)

"Dumineca Orbului" este un roman halucinant, în care un orb "vede" ceea ce le scapă celorlalte personaje… Un roman  care demonstrează că alegerile făcute îţi pot schimba pentru totdeauna destinul. Unul dintre acele romane la care vrei să te reîntorci, pentru că la fiecare lectură îl vei descoperi altfel. Şi probabil de fiecare dată îţi vei dori un alt deznodământ…

"Vezi dumneata, eu, dintr-un punct de vedere, din unicul punct de vedere valabil, sunt un om pierdut. Un literator. Un profesionist. Ce poate să fie mai iremediabil pierdut?… Nu privesc afară, să nu mă ispitească soarele şi tot ce e liber şi bun…", îi scria Cezar Petrescu lui Panait Istrati.