Ingrid tarfa

      Am vrut să nu ascund nimic, în marginea cuvintelor frumoase şi să mă înţeleg cu cititorul meu, spunându-i că mă aflu în serviciul urii faţă de noi înşine şi de lumea în care trăim. Se poate supravieţui fără să te spovedeşti în faţa oamenilor trişti? Ingrid a ajuns o târfă, sute de bărbaţi au pătruns în trupul ei, fiecare pe unde a vrut şi a visat, în nopţile şi zilele păcatului. De ce, vă întreb, să nu poţi scrie şi despre rău, derizoriu, impostură, abjecţie, adică despre căderile omului?
Ingrid, căreia toţi i-au spus de multă vreme târfa, simţea în fiecare ceas al vieţii ei că s-a despărţit de cei din jur şi s-a dizolvat într-o stafie străvezie şi tăcută.