Culorile rindunicii

Dupa succesul romanului sau de debut, Simfonia lupului (distins cu Premiul Robert Walser, 2008), Marius Daniel Popescu revine in Culorile rindunicii (Premiul Federal pentru Literatura, 2012; Prix de l’Inaperçu, 2012; premiul special al juriului in cadrul Grand Prix Litteraire du Web, 2012) la tematica si stilul care l-au consacrat ca prozator. Naratiune contrapunctica si fragmentara cu accente autobiografice, Culorile rindunicii este construit ca un puzzle identitar alcatuit din locuri, oameni, gesturi si povesti, in care Romania si Elvetia apar, simultan, ca „tara de aici” si „tara de acolo”. Alternind voci, spatii, perspective si epoci, Culorile rindunicii este nu doar o cartografiere a identitatii pulverizate a scriitorului migrant, ci si o meditatie despre natura si rostul literaturii, despre libertate si constringere de ambele parti ale Cortinei de Fier.

„Eu sint un independent, un fel de salbatic care nu se supune sistemului, la propriu si la figurat.” (Marius Daniel Popescu)

„In Culorile rindunicii se dezvaluie doua surse de inspiratie: anii de formare in Romania lui Ceausescu, din care autorul lasa sa se intrevada amestecul de pretentie mesianica si inapoiere, si scrisul care il preocupa in prezent.” (L’Humanite)

„Pentru Marius Daniel Popescu, totul este materie literara: caderea unui tiran, dar si cardul de fidelitate de la supermarket, care il rasplateste pe vajnicul cumparator cu un set de douazeci de cratite: «Ies mereu in lume, unde subiectele nu lipsesc niciodata. Marea lupta a scriitorului tine de stil.»“ (La Liberte)