Dans grotesc

Dans grotesc, cel de-al doilea roman scris de Huxley, este o satira la adresa cercurilor intelectuale londoneze de dupa Primul Razboi Mondial. Satul de cariera de pedagog de scoala, unde are senzatia ca isi indobitoceste elevii cu fraze sforaitoare, si entuziasmat de proiectul pantalonilor sai pneumatici, tinarul Theodore Gumbril pleaca sa-si caute norocul in capitala. Dar Londra postbelica pare sa fi devenit o lume lipsita de valori, cuprinsa de o adevarata febra a hedonismului si populata de personaje grotesti – pictori ratati, poetastri inflacarati, critici pomposi, savanti mediocri si muze nazuroase. Mizind pe un stil versatil, ce poate trece usor de la liric la absurd, Huxley creeaza un roman de un umor cuceritor si o eruditie sclipitoare, ce surprinde prin vitalitate si originalitate.

 

„Marile principii unificatoare ce au antrenat omenirea in curgerea lor si-au pierdut puterea, iar intelectualii lui Huxley se trezesc intr-un virtej guvernat de noile forte ale vremii. Pentru ei, viata a devenit plictisitoare, zadarnica, bintuita de urit. Astfel apare Dans grotesc, dansul iubirii profane, insa cu acordurile salbatic-silvestre ale lui Pan frinte in ritmuri sovaitoare de febra vietii moderne. Huxley are o sensibilitate rafinata, iar umorul si prospetimea viziunii sale confera romanului Dans grotesc o limpezime de cristal.” (The Guardian).