Femeia de hartie

Ajunsa la saptezeci si doi de ani, Aaliya, o femeie care nu se simte necesara nimanui, povesteste despre sine si despre cei apropiati. Locuieste singura intr-un apartament din Beirut, dar casa ei adaposteste sute de tomuri, cum nimeni din capitala Libanului nu mai are. Divortata, fara copii, avind drept Dumnezeu scriitori si opere faimoase, femeia a lucrat o viata ca librar si de aproape cinci decenii traduce in fiecare an in araba una dintre cartile care au captivat-o. Munca sa nu este destinata altor ochi, caci Aaliya doar creeaza si depoziteaza: traducerile sunt ingropate in cutii si pastrate in apartament. Lucrurile se schimba insa cind un dezastru neasteptat ameninta sa distruga tot ceea ce Aaliya a creat in lunga-i viata. Concentrat, un nebanuit ghid de lectura, romanul cuprinde povesti cuceritoare despre Beirutul de azi si cel de ieri, despre razboiul civil din Liban, o lume fascinanta tesuta in amintirile unei neobosite cititoare.

„Cred ca dupa ce ai creat pe de-a-ntregul un personaj, daca scriitorul – si e vorba de mine, in acest caz – chiar iubeste personajul cu pricina, faptul se simte. Personajul ajunge sa poata fi iubit. Asta-i adevarul, rareori gasesti o fiinta completa de care sa nu te indragostesti. Poate ca in rastimpuri iti vine s-o omori, poate ca ai plesni-o si-ai arunca-o de la etaj, dar tot o poveste de dragoste ramine. Si in asta consta, cred eu, ceea ce cuprinde un roman bun.” (Rabih Alameddine)

„Femeia de hirtie contine nenumarate povesti. Povestea parului albastru si cea despre macinarea interioara ce vine cu virsta, cea despre singuratate si suferinta si indeosebi povestea despre rezistenta, despre curajul necesar ca sa supravietuiesti, sa ramii cu mintea zdravana si sa continui sa vezi frumusetea. Cititi o data acest roman, cititi-l din nou, cititi alte carti, iar dupa zece ani reveniti la el si cititi-l iarasi. E o comoara.” (The Independent)

„Femeia de hirtie este un poem de iubire absolut unic inchinat cartii si tenacitatii spiritului feminin. Si e o izbinda pentru Alameddine, creator al unei povesti ce merita sa stea alaturi de marile valori ale caror frumusete si forta romanul sau le celebreaza.” (Los Angeles Times)