Fetiţa care nu zâmbea niciodată

Un roman despre o epocă sumbră, aceea a Războiului Rece, despre un sistem totalitar şi despre o fetiţă manipulată atât de regimul comunist, cât şi de Occident.

ActuaLitté

Romanul Lolei Lafon propune un dialog imaginar între autoare şi personajul legendar Nadia Comăneci. Ideea s-a născut din fascinaţia scriitoarei pentru destinul miraculos al Nadiei, fetiţa care, la paisprezece ani, a înregistrat la Jocurile Olimpice de la Montréal, din 1976, o performanţă incredibilă: a fost prima gimnastă din lume care a primit nota 10, uluind întreaga planetă.

Împotriva voinţei sale, Nadia a devenit mândria unei naţiuni: România, care în anii ’80, încerca să convingă Occidentul cu privire la atitudinea sa antisovietică singulară din inima Balcanilor.

Nadia a fost idolul pop al sportului în Vest şi „cea mai tânără eroină comunistă" în Est. A fost „zeiţa de la Montréal", copilul unei ţări cunoscute doar din pricina lui Dracula şi a dictatorului care o conducea. Pentru prima dată, fetiţele din ţările capitaliste îşi doreau să arate precum fetiţa-minune din Est.

Dar într-o zi, mica zână a început să crească...