Serenada pentru Tara

„Cu infinită tandreţe, îi cuprinse în căuşul palmei un sân, rotund şi copt ca o piersică pârguită, şi începu să-l dezmierde răbdător cu limba, cu buzele. Desena arabescuri complicate, din când în când concentrându-se asupra sfârcului întărit şi obraznic, care parcă se uita sfidător la el, ordonându-i: „Muşcă-mă, dacă ai curaj!“

 Dorinţa îl transformase pe Michael într-un temnicier nemilos, dar sânii Tarei nu dădeau semne că le-ar displăcea postura de prizonieri în mâinile lui. Îşi lipi urechea de cel stâng şi ascultă bătăile inimii, fiind convins că aceasta bătea acum şi pentru el. De fapt, avea impresia că îşi ascultă propria inimă, că energia lor se contopise, transformându-i într-o unică fiinţă însetată de iubire.“