Joe Christmas nu stie daca e negru sau alb intr-un sud al Statelor Unite in care simpla ambiguitate asupra apartenentei rasiale e de ajuns sa te transforme intr-un paria. El insusi traieste cand de o parte a acestei linii imaginare, cand de cealalta, urandu-i pe albii care nu-l accepta cu totul, dar si pe negrii cu care refuza sa se identifice, intr-o schizofrenie violenta care nu poate sa sfarseasca decat in furie oarba si, in cele din urma, in crima. Oamenii pe care-i intalneste, parinti adoptivi bigoti, prostituate, raspopiti, flecari si fete batrane par cu totii blestemati sa-si traiasca propria specie de nebunie. Povestea lui Christmas se pierde si se regaseste constant printre toate celelalte ale lor, care-o recompun de la distante diferite, cand binevoitor, cand cu malitie, intr-un neintrecut joc de perspective, care face din Faulkner un maestru si din Lumina in august o capodopera.