Sub privirile reci de piatra ale Sfinxului, insotind de veacuri misterioasele Piramide, luptau pe viata si pe moarte, invrajbiti si plini de ura, oameni care nu-si cunosteau obarsia comuna, ci numai Destinul, acela de a muri departe de stramosii lor, pe pamanturi straine si pe alte parti ale baricadei. Purtau, si unii si altii, acelasi nume: mameluci. Cu sau fara voia lor, mamelucii au intrat in istorie, cu cele bune si cu altele mai putin bune, asa cum ne-o poate reaminti orice dictionar, nu neaparat enciclopedic. Lectura romanului lui Condrate Tatarisvili ramane nu numai placuta, incitanta, prin recunoscutul talent al autorului, dar si plina de invataminte pentru generatiile urmatoare care, de la evidenta distanta istorica si geografica, vor trebui sa descifreze, prin hatisurile tragediei, orizonturi mai bune si mai drepte. (Alexandru Calciu)
