Medeea si copiii ei, aparut in 1996, este al doilea roman al Ludmilei Ulitkaia, tradus pana acum in peste douazeci si cinci de limbi. In 1997 a fost distins in Italia cu Premiul Penne, iar in anul 2009 a fost nominalizat pe lista scurta la Booker Prize. Reeditand parca intemeierea coloniilor antice in Crimeea, familia Sinopli, alaturi de alte familii de greci, armeni sau evrei, s-a stabilit printre tatari in orasul Feodosia in secolul al XIX-lea. De atunci, de-a lungul mai multor generatii, evenimentele care au zguduit Rusia i-au purtat pe descendentii ei care incotro, de la Moscova pana la Tbilisi sau Taskent. Odata cu relativa domolire a istoriei insa, in sezonul estival, cei plecati incep sa fie atrasi inapoi si, impreuna cu copiii lor, se intorc an de an sa-si petreaca vacanta in casa primitoare a batranei Medeea, singura ramasa in locurile de bastina. Sub soarele de vara, ca un ecou al pasiunilor ce-au bantuit dintotdeauna numeroasa familie, intre tineri se innoada si se deznoada navalnice iubiri, cu derizoriul lor inevitabil si tragicul lor de neinteles. Medeea, femeie fara copii, ii urmareste discret pe tot mai numerosii urmasi ai parintilor si bunicilor ei, amintindu-si totodata intamplarile petrecute in familia Sinopli in lunga ei istorie. Le intelege vietile complicate si ii compatimeste in sinea ei, dar ii accepta senina pe toti, asa cum sunt, cu bunele si relele lor, pentru a-i vedea adunati laolalta.