„Mineriadă: Grupuri de mineri înarmați cu bâte mărșăluind arogant prin București. Figuri primitive făcând legea pe străzile capitalei României. Distrugeri. Femei, bărbați, tineri și mai puțin tineri, bătuți cu bâtele, pumnii și picioarele. Vânătoare de oameni în plină zi. Fețe pline de sânge. Frică, panică, prostie și ură. Studenți și profesori universitari imobilizați de niște brute, loviți violent de alte brute. Români instigați la ură împotriva altor români. Români bucurându-se că alți români sunt maltratați. Comunicate mincinoase ale liderilor politici și militari care au instigat la luptă fratricidă. Acțiuni provocatoare.”

Cătălin Ranco Pițu, autor al cărții bestseller Ruperea blestemului, Revoluția română din decembrie 1989

În cartea sa curajoasă și bine argumentată, Cătălin Ranco Pițu radiografiază unul dintre cele mai violente și brutale evenimente postrevoluționare, ceea ce avea să rămână în istorie drept Mineriada din 13-15 iunie 1990, în care au murit patru oameni și peste 1 300 au fost răniți, conform datelor oficiale.

În calitate de șef al Secției Parchetelor Militare, autorul cunoaște foarte bine probele administrate de cei care au întocmit Dosarului Mineriadei din iunie 1990. Iar ca procuror care a semnat rechizitoriul procesului Revoluției, a avut șansa să surprindă lucid mecanismele de preluare a puterii și să observe trecerea de la ultimele zvârcoliri ale dictaturii la primele tentative de restaurație a comunismului, denumit „socialism cu față umană”. Noul regim al FSN, apoi al lui Ion Iliescu, în loc să cimenteze statul de drept și libertățile civile, au avut mereu ca obiectiv înăbușirea acestora, încă din fașă. Iar rezistența din Piața Universității trebuia anihilată... și astfel a început „monstruoasa Mineriadă” care, până în 1999, avea să preia forme tot mai sălbatice, într-o spirală a violenței care a contribuit decisiv la regresul economic și democratic al României.