Mitul talentului. Mozart, Federer, Picasso, Beckham - stiinta succesului

     Putine lucruri in viata iti ofera satisfactie precum infrangerea unui rival. Ne place sa castigam si detestam esecul, indiferent unde are loc lupta – pe terenul de sport, in clasa ori la serviciu. In aceasta indrazneata perspectiva asupra comportamentului uman, laureatul jurnalist si olimpic Matthew Syed exploreaza adevarul cu privire la natura noastra competitiva – de ce castigam, de ce pierdem si cum jucam cu adevarat jocul vietii. Mitul talentului ne arata cum competitia – cea mai intensa, primara si dramatica dintre nazuintele omului – ofera o perspectiva vitala asupra celor mai controversate aspecte ale vietii noastre, de la biologie la economie, de la psihologie la cultura, de la genetica la rasa, de la sport la politica.

     Bazandu-se pe cele mai noi cercetari in domeniul neurostiintei si al psihologiei, Syed distruge din temelii miturile cu privire la mediocritate, talent, performanta si minte. El explica de ce unii oameni rezista presiunilor, iar altii cedeaza si cantareste atent valoarea abilitatilor inascute si puterea practicii, a muncii asidue si a vointei. De la sex la matematica, de la motivarea copiilor la cultura marilor afaceri, Mitul talentului ne arata cum competitia ofera cheia pentru a dezlega misterele lumii.

      „Atractiva din punct de vedere intelectual, o lectura rapida și extrem de placuta. Mi-a pus la grea incercare cele mai dragi convingeri legate de viata si succes.”

                                                                                                                 Jonathan Edwards

      „Matthew Syed a fost un jucator de tenis de masa exceptional și este un autor de scrieri sportive extrem de bun. In ultima instanta, Mitul talentului e o carte despre creierul uman. Este amuzanta si in același timp tragica, erudita si imperioasa – povestea capacitatilor extraordinare pe care le avem cu totii, irationalul care ne mana la succes sau la esec, oportunitatile care ni se ofera sau pe care le ratam.”

                                                                                                                    Howard Jacobson