Dupa sase ani de la ultima sa carte, Florin Lazarescu revine cu un roman superb, greu de egalat ca asceza stilistica, cu o voce matura, detasata, absolut unica. Asemeni unui fotograf nostalgic, naratorul restaureaza negativul unei vieti marunte, dramatice si emotionante prin simplitatea ei. Intr-o dimineata, Pavel hraneste gainile si se urca in tren... O singura zi si doua sute de pagini in care personajele par sa vorbeasca despre nimicuri, scot bani de la bancomat, se cearta, fumeaza, se impaca sint suficiente pentru a face radiografia completa a unei generatii si a unei tari. Dupa Noaptea plec, noaptea ma-ntorc , Lazarescu poate sa taca inca sase ani. (Tatiana Tibuleac)
