Pe domnul Ion Brad am avut bucuria sa-l cunosc nu cu multa vreme in urma. Se intampla in vara lui 2008. Mai precis, pe 28 iunie. Am retinut data deoarece aceasta este ziua de nastere a scriitorului petrilean Ion D. Sirbu (1919-1989), un mare carturar, pe care il pretuiesc. L-am cautat deci pe Ion Brad ca reporter la saptamanalul Flacara lui Adrian Paunescu, unde imi fusese incredintata o rubrica aparte, imaginata inca din tineretea sa de altruistul conducator al gazetei: O zi din viata unei personalitati. Ma gandisem mai devreme la Ion Brad, insa am amanat aceasta varianta dintr-un motiv care nu tinea de mine: Adrian Paunescu, vazand ca eu apelam cu obstinatie numai la intelectuali de stanga, imi impusese o diversificare a invitatilor. Obiectia dumnealui ma contrariase. La urma urmei, revista se adresa unei anumite categorii de cititori, iar voluntariatul meu la Flacara fusese influentat tocmai de aceasta orientare. Desi nu prea imi convenea intempestiva dispozitie directoriala, care urmarea impartialitatea selectiei, m-am conformat. Un semi-compromis cu implicatii democratice. Si totusi, aceasta restrictie temporara, fixata pana cand voi echilibra raportul stanga-dreapta, n-a durat prea mult. Astfel, am ajuns in curand si la Ion Brad. I-am telefonat imediat dupa ce Adrian Paunescu publicase un articol, intitulat Redescoperindu-l pe Ion Brad, in care scria despre masivele volume Aicea, Printre ardeleni si Dincoace de munti, primite de la fostul ambasador in Elada. Materialul lui Adrian Paunescu m-a incurajat sa reiau freneticul exclusivism stangist, iar patronul s-a aratat concesiv fata de recidiva mea, tolerandu-mi cerbicia militanta si admonestandu-ma o singura data pentru aceasta predilectie combativa.