Freud. Amurgul unui idol

«Psihanaliza este acea maladie al cărei leac pretinde că este.» (Karl KRAUS, citat de Michel Onfray în Post-scriptum laAmurgul)

Michel Onfray este profesor la Universitatea Populară din Caen, înfiinţată de el însuşi ca alternativă la învăţământul oficial. Că un profesor de filozofie se apucă să demonteze un mit al timpului nostru nu e un lucru nou. Filozofii au făcut asta dintotdeauna. Faptul însă că mitul vizat de el este cel construit în jurul întemeietorului psihanalizei, adică al unei discipline ce se vrea pur ştiinţifică, este mai puţin obişnuit. 
Dar Onfray este dispus să-şi asume toate riscurile ce decurg din încălcarea unui domeniu rezervat, arătând că tocmai caracterul ştiinţific al psihanalizei este problematic. De-a lungul a aproape cinci sute de pagini, autorul supune unei radiografii necruţătoare viaţa şi opera lui Sigmund Freud, neeludând nici aspectele vieţii sale de familie, nici avatarurile carierei sale profesionale, nici relaţia furtunoasă cu discipolii sau atitudinea faţă de gravele probleme politice ale vremii sale.
Portretul care prinde contur la capătul acestor pagini va contraria, poate; va genera – şi a şi generat – reacţii ulcerate. Sigur e însă ca nimeni dintre cei preocupaţi astăzi de ştiinţele umaniste nu va rămâne indiferent.

MICHEL ONFRAY (n. 1959), filozof şi eseist francez, profesor de filozofie, autor a peste cincizeci de volume, traduse în douăzeci şi cinci de ţări. Între 1983 şi 2002 a predat filozofia la un liceu catolic din Caen (Normandia).