Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache in dialog cu Dan C. Mihailescu

     „Tocmai am terminat de recitit, la miez de noapte, cartea. Ei bine, de unde nu o dată m-am declarat nemulţumit , pe parcursul scrierii, observ acum că întregul se susţine. Şi poate captiva, incita, intriga, agasa. Ştiu că las o impresie contradictorie. Din cât sunt mai convins înlăuntrul meu că nu mai am ce să aştept, că toate mizele după care fugi în tinereţe – iubire, carieră, chiverniseală, succes – şi-au consumat forţa de atracţie, dintr-atât lucrez mai efervescent, mă zbengui în arlechinade livreşti şi fac în public figură de impetuozitate impenitentă.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

     „Îmi recunosc vina: aceea de a-l fi scos pe Dan C. Mihăilescu din carapace şi de a-l fi făcut să se înfăţişeze cititorului nu doar pe traiectoria sa critică, ci şi pe traseul lui formativ. Cum o spune şi el vorbind despre cum s-a născut cartea de față, greu găseşti doi oameni cu convingeri atât de diferite. Dar tocmai această diferenţă a făcut mai autentic dialogul nostru şi mai viu.“ (Daniel CRISTEA-ENACHE)