Condamnati la inviere

      ”Ceea ce am dorit cu ardoare în aceste pagini, scrise în singurătatea creatoare a Insulei Creta, a fost aceea de a împăca lumea cu moartea ei, o pace veşnică, Pacea lui Hristos, pacea Învierii, pacea Zilei a opta: «Şi după opt zile a venit Iisus, uşile fiind încuiate de frica iudeilor, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!» 

       Iară noi, împreună cu Toma, strigăm: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iar cu Sfântul Serafim din Sarov mărturisim Duminica veşnică: Hristos a înviat - bucuria mea!, strigăt necesar ca și pâinea noastră cea de fiecare zi: „Le miracle c’est mon quotidien”, ar spune poetul; căci Minunea vie, Învierea, este veşnică dacă este în fiecare zi; este însăşi Ziua în care neamurile vor aduce slava şi cinstea lor şi noapte nu va mai fi” (Ion Buga)