Doctor Faustus

      Romanul are în centrul său biografia (fictivă) a compozitorului Adrian Leverkühn, povestită de către prietenul său, Serenus Zeitblom.
     Născut dintr-o familie de germani din Kaisersaschern, Adrian manifestă, încă de timpuriu, o neobişnuită capacitate de asimilare, o uimitoare putere de înţelegere. Se familiarizează în timp record cu numeroase ştiinţe, însă în final paşii îi sunt îndreptaţi către studiul teologiei. Interesul este de scurtă durată, personajul abandonând curând teologia în favoarea muzicii. Totuşi, anii petrecuţi la universitatea din Halle rămân ani de cotitură, marcând o primă legătură a viitorului compozitor cu sfera demonicului.
      Ulterior, Adrian se mută la München, unde se apropie de Rudi Schwerdtfeger care îi va deveni peste ani prieten intim. Adevărata perioadă de avânt artistic începe abia când personajul se mută la Pfeiffering, o mică localitate ce îl va găzdui timp de aproape 20 de ani.
      Că talentul lui Adrian are origini demonice devine clar cel mai târziu în clipa în care Serenul intercalează, în biografia prietenului său, o conversaţie pe care compozitoul o avusese cu însuşi diavolul. Fără a-i da putinţa de a alege, diavolul în garantează personajului 24 de ani de inspiraţie şi succes, la terminarea acestei perioade Adrian având de înfruntat un şir lung de suferinţe. Până la urmă, preţul gloriei se dovedeşte mult mai mare: permanente migrene, precum şi urmele unui sifilis contractat la Halle, obligă personajul să se cufunde tot mai mult în întuneric şi izolare. O tentativă de căsătorie moare în faşă, Adrian fiind trădat în cel mai parşiv mod. De altfel, iubirea de orice fel pare a-i fi interzisă artistului. Nepomuk, nepotul lui Adrian, soseşte la Pfeiffering pentru a se vindeca, însă prezenţa unchiului său se dovedeşte fatală.     Un destin care şi-a făcut o vocaţie din a pedepsi, curmă prematur viaţa micuţului.
      Conştientizându-şi în sfârşit destinul, Adrian se cufundă tot mai mult în muzică. Îşi scrie opera finală, “Lamentaţiile lui Doctor Faustus” , care se vrea o confesiune.