Lettere dal manicomio/Scrisori din casa de nebuni

Datorită farmecului ei romantic şi caracteristicilor patologice, viaţa lui Torquato Tasso, geniu incontestabil care a dominat literatura europeană o bună bucată de vreme, a devenit repede o legendă, oferind nu fără temei prilejul multor interpretări romanţate pline de farmec. Mitizarea de tip romantic a „geniului persecutat“, consacrată de mari artişti și gânditori precum Montaigne, Goethe, Leopardi sau Baudelaire, a fost urmată de interesul cercetătorilor din epoci mai recente care au încercat să analizeze, pornind de la figura excepţională a lui Tasso, tulburătoarea legătură dintre genialitate şi nebunie. Legenda acestei legături şi-a găsit o sursă de importanţă fundamentală în scrisorile tassiene, cu precădere în cele scrise în timpul recluziunii la ospiciul Sfânta Ana: scrisori pe cât de stranii şi disperate, pe atât de rafinate şi revelatoare pentru o epocă de nelinişte, de control ideologic şi de disimulare. Ele marchează un moment novator în panorama genului epistolar, prin împletirea inedită a imaginii artistului ca personaj public cu introspecţia unui suflet melancolic, traversat de halucinații, și nu contenesc, după veacuri, să fascineze şi să intrige.