Despartirile noastre

Alice, fată de familie bună, profesoară de germană, şi Fritz, redactor la Larousse, se iubesc, dar îşi petrec viaţa despărţindu-se. Motivele: neprevăzutul mişcărilor amoroase, părinţii şi socrii, colegii, munca, prietenii din copilărie, părul şi dinţii, o cravată, gelozia şi, desigur, Schopenhauer. Ca Romeo şi Julieta, cei doi nu par făcuţi pentru fericire: se iubesc, se ceartă, se despart, se pierd din vedere, se regăsesc, prinşi în vârtejul vieţii. Cum putem iubi „pe viaţă şi pe moarte“ atunci când ne despărţim pentru un da sau un nu? Oare dragostea, cea adevărată, nu rimează doar cu „o dată pentru totdeauna“?

„Autorul a inventat tot ce era mai greu de inventat: un stil seducător pe care-l recunoşti imediat: autoironie, inteligenţă şi erudiţie.“ (Le Figaro littéraire)

„Sunt incapabil să mă inspir din realitatea propriei vieţi, nu fac defel autoficţiune", mărturiseşte DAVID FOENKINOS într-un interviu. Născut în 1974, la Paris, a urmat Literele la Sorbona şi a făcut parte dintr-o formaţie de jazz. Cum a început să scrie?