Istoria Bizantului

     Lucrarea de față reprezintă rodul unor ani lungi de muncă la catedră. Doamna Maria Georgescu a avut astfel posibilitatea să parcurgă o bibliografie imensă, in mai multe limbi de circulație actuală sau vorbite in secole astăzi uitate. Acest amplu material scris i-a permis autoarei să analizeze fiecare episod din trecutul mirificului și misteriosului imperiu situat la intalnirea a nu mai puțin de trei continente. Este o caracteristică geopolitică singulară in istorie, derivată și din vecinătatea cu Marea Neagră, pe atunci placă turnantă a relațiilor dintre Orient și Occident. Ea a dat Imperiului Bizantin specificul său eclectic și sincretic de mojar al civilizațiilor europene, asiatice și africane, ceea ce, poate, i-a permis să reziste atata timp in fața răutății oamenilor din interior și din exterior. A fost trăsătura majoră și caracteristică a Bizanțului pe care autoarea, cu discreție, a subliniat-o permanent ca pe un adevărat fir călăuzitor.

     Sper ca această carte să fie citită cu aceeași patimă și interes pe care le-a vădit autoarea atunci cand a scris-o: aceasta ar fi cea mai frumoasă răsplată a profesoarei pentru munca ei in slujba generațiilor tinere. (prof. univ. dr. Radu Ștefan Vergatti)

      "Istoria Bizanțului" , lucrare pentru cultura generala, prezintă evoluția generală a statului bizantin și transformările politicii sale interne și externe, structurate și prezentate după marile perioade istorice de dezvoltare. Structura romană a statului, puterea greacă și credința creștină - acestea sunt marile surse de inspirație ale Bizanțului. De altfel, numai sinteza culturii elenistice și religia creștină cu forma romană a statului au făcut posibilă constituirea fenomenului istoric pe care il numim Imperiul bizantin. In cadrul indelungatei sale evoluții, intre secolele IV-XV, istoricii au segmentat trei perioade distincte. Prima include secolele IV-VI (330-610), fiind perioada de tranziție de la Imperiul roman la monarhia greco-orientală. Perioada a doua inglobează următoarele cinci secole (610-1081), fiind perioada clasică a istoriei bizantine, in care imperiul cunoaște trăsăturile sale originale din punct de vedere economic, geografic, etnic, social, administrativ și religios. Ultima perioadă, de aproape patru secole (1081-1453) este perioada de declin generalizat a imperiului. Evenimentele și domniile marcante ale acestei istorii sunt prezentate pe larg, punctandu-se nu numai datele politice ci și contextul social, economic sau cultural care a influențat o astfel de evoluție. Pentru a facilita orientarea, autoarea a realizat și tabele sinoptice, cronologice și genealogice, alături de un indice de nume și o serie de hărți cu granițele Imperiului de-a lungul diferitelor etape de expansiune, excelente instrumente de lucru. Cartea, departe de a se adresa exclusiv unui public specializat, poate fi citită cu interes de toţi iubitori de istorie.