Patoche si fratele sau mai mic sunt lasati de parinti in grija unor prietene ale familiei, femei care de care mai stranii, frecventate de tot soiul de oameni care in permanenta par sa ascunda ceva sau sa se ascunda. Copiii, insa, privesc fascinati aceasta lume a criminalilor si hotilor, pe care o banuiesc fara s-o vada, si mai ales fara sa inteleaga amaraciunea propriei situatii. Scris din perspectiva micului Patoche, dar subtil pana la imperceptibil si de o acuitate neobisnuita a observatiei, romanul spune o alta, mai trista, poveste a copilariei, despre un personaj care cauta sa-si precizeze, ca Proust, geografia propriului trecut, insa cu intrebari fara solutie, cautari in impas si o lume a memoriei unde doar absenta are, in mod paradoxal, substanta. Mai e nevoie sa mai spunem ca Suspendarea pedepsei este o noua minune a literaturii contemporane? Le Nouvel Observateur
