In stilul caracteristic, de povestitor desavarsit, Alex. stefanescu aduna in acest volum amintiri, evocari, portrete care, impreuna, creioneaza nu doar imaginea aproape a unui secol intreg din cultura Romaniei, ci si pe aceea a unui univers personal si intim, unde cotidianul, cu toate provocarile lui, devine un personaj care isi poarta cititorul intr-o calatorie a cautarii de sine. Autorul nu se dezice nici aici de franchetea si naturaletea cu care deja a obisnuit in celelalte carti ale sale si vorbeste atat despre momentele bune, cat si despre cele mai putin bune, construind astfel o perspectiva echilibrata asupra lumii in care a trait, traieste si va trai. Iar aceasta lume pare o valtoare pe care Alex. stefanescu a imblanzit-o mereu prin lectura, prin scris si prin intalniri cu oameni memorabili. Faptul ca cititorii lui sunt contemporani cu aceasta lume confera un plus de vibratie acestor randuri.