Hranit din impletirea magica a realului cu imaginarul si populat nu de putine ori cu accente suprarealiste sau onirice, textul cred ca isi aproprie meritele individualitatii si ale modernitatii tocmai prin farmecul cu care reuseste sa ascunda aceasta vibratie, aceasta luciditate amara, inspirata de ipostazele statului totalitar-politienesc si de sistemul diabolic , precum o veritabila amintire despre viitor , sau ca un pericol in fata democratiilor fragile, la inceputul celui de-al treilea mileniu, confruntat tot mai des cu tragice premonitii. Ion Parhon
