Desi copiii din zilele noastre nu se mai joaca la fel cu Nica, nici casa parinteasca nu mai seamana decat rareori cu aceea in care viitorul Ion Creanga s-a nascut, nici scoala la care invata nu mai este ca aceea din Humulesti, ei continua a-l citi si intelege pe marele povestitor moldovean. In fond, ei nu au nevoie sa caute, in subsolul paginii de manual, sensul unor cuvinte. Pe Creanga il intelegem noi, toti, in mod spontan. Limba lui e simpla si clara, in fond. Iata-l pe Badita Vasile cel cuminte, harnic si rusinos ca o fata mare intrand pe usa clasei noastre, iat-o pe Smarandita popii, o zgatie de copila agera la minte . E o copilarie universala aceea a lui Nica, intamplarile sunt parca cele ale tuturor copiilor, incantatoare tocmai prin firescul lor. Amintirile lui Creanga trebuie citite la varsta lui Nica, eroul lor, si recitite apoi, oricand. NICOLAE MANOLESCU
