Fat-Frumos lua fata-n brate si, punand-o pe cal, zburau amandoi prin pustiul lungului marii ca doua abia vazute inchegari ale vazduhului. Dar Genarul, om nalt si puternic, avea un cal nazdravan cu doua inimi. Motanul din castel mieuna dintr-un cap, iar calul Genarului necheza cu vocea lui de bronz. - Ce e - il intreba Genarul pe calul nazdravan -, ti s-a urat cu binele? - Nu mi s-a urat mie cu binele, ci de tine-i rau: Fat-Frumos ti-a furat fata. - Trebuie sa ne grabim mult ca sa-i ajungem? - Sa ne grabim si nu prea, pentru ca-i putem ajunge. Genarul incaleca si zbura ca spaima cea batrana in urma fugitilor. In curand ii si ajunse. Sa se bata cu el, Fat-Frumos nu putea, pentru ca Genarul era crestin si puterea lui nu era in duhurile intunericului, ci in Dumnezeu.
