Paternitatea si indrumarea duhovniceasca in Rasaritul crestin

     Un adevar elementar, cunoscut de antici dar ignorat in mare masura de moderni si contemporani, e acela ca viata spirituala e un indelungat proces de formare in comuniune cu un model spiritual. Adaugand temele revelate ale paternitatii si filialitatii spirituale, crestinismul a relansat la alte dimensiuni si pe alte coordonate acest scenariu formativ general uman. Indrumarea duhovniceasca a fost o realitate esentiala in Biserica veche si traditia ei s-a continuat prin „gheronti” sau „stareti” vestiti in Rasaritul crestin pana in zilele noastre.
    Cartea de fata restituie admirabil profilul acestei „arte a artelor” in vechiul Rasarit crestin. Lectura ei ofera raspunsul la o serie de chestiuni vitale pentru formarea profilului duhovnicesc al adevaratului crestin: care sunt calitatile cerute povatuitorului sau parintelui si ucenicului sau fiului duhovnicesc?, care sunt cadrele teologice, morale si spirituale ale indrumarii spirituale?, care sunt conditiile autenticitatii, eficacitatii si aplicarii ei dupa feluritele stari ale vietii crestinului?
Intr-o lume in care setea de indrumare spirituala dar si pervertirile ei sunt o realitate presanta, volumul de fata ofera criteriile necesare unui discernamant spiritual autentic si se dovedeste a avea o surprinzatoare actualitate.     
     Prin caracterul sau sistematic, el constituie un veritabil ghid practic intr-o arta uitata, dar esentiala, utila oricarui crestin doritor de realizare si implinire duhovniceasca autentica.