Parintii conciliari intruniti la Niceea (325), in Bitinia, au redactat Simbolul credintei in care sunt dogmatizate doua expresii non-biblice, Fiul este homoousion (deofiinta) cu Tatal si Fiul este nascut din esenta Tatalui, prin care doreau sa combata, de la radacina, invatatura perversa a lui Arie, care afirma un Fiu creat ex-nihilo ca si celelalte creaturi. Predica si succesul invataturii preotului libian in Orientul crestin l-au determinat pe imparatul Constantin cel Mare sa convoace primul conciliu ecumenic din istoria Bisericii in scopul stabilirii unei credinte comune, marturisite de intreaga Biserica raspandita in Imperiul Roman. In 352 354 Atanasie, devenit episcop de Alexandria (328), convins de ortodoxia celor doua expresii niceene, scrie un tratat, De decretis nicaenae synodi, in care aduce argumente biblice, patristice, teologice si dogmatice pentru a sustine si implementa in toate bisericile Egiptului, si nu numai, aceasta credinta. La multitudinea formulelor de credinta nascocite de partidele ariene, anomeenii (arienii radicali), homeienii (arianismul istoric) si homoiousienii (arienii moderati), episcopul alexandrin raspunde cu ortodoxia formulei niceene semnata de cei , žcirca 300 de Parinti, participanti la conciliu. In aceasta lucrare, parte a tezei de doctorat sustinuta la Universitatea Laval din Quebec-Canada, ne propunem o traducere inedita a acestui document, in scopul intelegerii mai adegvate al , žtrunchiului comun, al credintei in Cristos, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, credinta marturisita de intreaga Biserica de la predica apostolica pana astazi.