Medierea in viata social-politica

         Lucrarea  „Medierea în viaţa social-politică” este consacrată unei teme cu bogate ramificaţii în disciplinele socio-umane, dar şi cu un loc din ce în ce mai semnificativ în structurarea relaţiilor dintre oameni şi dintre comunităţile umane. Este evident pentru cel ce parcurge lucrarea faptul că medierea, ca un tip distinct de relaţie umană, face obiectul unei abordări pluridisciplinare, reţinând atenţia filosofiei, sociologiei, pedagogiei, dreptului şi ştiinţelor politice încât a trebuit să opereze atât pe un plan analitic, desluşind mecanismele medierii în diverse domenii ale vieţii oamenilor cât şi pe un plan sintetic, subsumând varietatea situaţiilor în care intervine medierea unui model teoretic, unei viziuni de natură cuprinzătoare.

Din această perspectivă medierea este aşezată în cuplu cu conflictul, ca stare a relaţiilor interumane izvorâtă din procesele de identificare ale actorilor, care, într-o situaţie dată, în legătura cu un anumit domeniu al vieţii lor laolaltă, adoptă, în mod obiectiv sau subiectiv poziţii diferite. Întrucât această diferenţiere are grade de intensitate variate se pune problema modului de a soluţiona diferendul pentru a asigura relaţiei anduranţa. Fiind vorba de viaţa socială a oamenilor soluţionarea conflictelor devine imperativă pentru că este greu de imaginat disoluţia unei societăţi datorată tensiunilor care o macină. Cauzalitatea conflictului fiind bogată este firească multitudinea teoriilor care vor să-l explice, dar şi a soluţiilor propuse: de la cele pentru care conflictul ţine de natura umană la cele care consideră conflictul formă de patologie a vieţii sociale. Dar, de la analiza conflictului ca relaţie trebuie trecut cu necesitate la analiza subiecţilor conflictului care se determină social şi istoric. Numeroase teorii s-au construit pornind de la această dimensiune a actorilor care face ca acelaşi tip de conflict să îmbrace forme de manifestare diferite, de la o epocă la alta sau de la o comunitate la alta. Avem cel mai limpede exemplu în conflictul legat de controlul şi distribuţia resurselor atât de diferit astăzi faţă de epocile precedente, dar a cărui schemă ideatică se păstrează.