In cafeneaua tineretii pierdute este asemenea unui portret cubist: cartea spune, din mai multe perspective si pe mai multe voci, povestea lui Louki, o femeie tanara care incearca sa scape de rutina propriei vieti, fugind de mama si mai apoi de sot, pentru a se retrage in Parisul cafenelelor obscure si al boemilor plictisiti. Dar pe cat este de cuceritor acest Paris al umbrelor, pe atat de usor poti sa te pierzi in el. Romanul - unul dintre cele mai importante dintr-o opera vasta - este o poveste despre memorie si cautare: toate cele patru relatari incearca sa reconstruiasca, ca intr-un roman politist, viata mereu incompleta a lui Louki, iar autorul nu numai ca reuseste sa dea fiecarei voci timbrul sau propriu, dar le si dispune pe toate intr-o polifonie subtila. Ce anume ne place in textele lui Patrick Modiano? Tonul acesta, atmosfera aceasta de nedefinit care nu-i apartine decat lui: incepi sa citesti si te lasi prins in ea. Le Figaro Romanele sale sunt usoare si elegante, la fel de volatile precum memoria. Der Spiegel