"Privind la volumul de povesti poporale ce mi-ai trimis la tara, imi pare ca ma aflu in fata cu o comoara pe care asi fi pierdut-o de mult si am regasit-o într-o zi de noroc.
Un geniu fermecator iese din cuprinsul lui si vine de ma ia pe aripile sale ca sa ma transporte în timpul copilariei mele si în lumea aceea mult ademenitoare, locuita de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de paseri maiestre, de strâmba-lemne, de sfarma-pietre, de feti-frumosi, de fete de împarati cu plete de aur etc, într-un cuvânt, de toate minunile ce-mi povestea manca (doica) în noptile de iarna la gura sobei"...
