Curând, după ce ni se prezintă personajul şi amintirile care o chinuie pe osândita aflată pe eşafod, desluşim în mulţime chipul soţului, obsedat de ideea neabătută a răzbunării. Cum are să fie pedepsit Arthur Dimmesdale, care va fi soarta fiecăruia dintre cei trei cuprinşi în întunecatul triunghi al păcatului (sau cea a micuţei Pearl) nu ni se spune. Şi adevărul e că nu acestea sunt întrebările pe care şi le pune, în primul rând, cititorul. Dureroasa revelaţie a fericirii de odinioară , tema recurentă în povestirile lui Hawthorne fereşte Litera stacojie de primejdia de a deveni un studiu parţial al moravurilor şi mentalităţii din Noua Anglie în întunecata perioadă colonială a istoriei americane. Aşa încât nu e un simplu roman istoric bine informat; într-o proiecţie complexă ce păstrează cu desăvârşită ştiinţă echilibrul între trecut şi prezent, este o analiză subtilă a sufletului bântuit de mari chinuri. Litera stacojie A, stigmatizând un trup de femeie, nu e doar un semn al unei epoci sălbatice, ci şi al unei permanente suferinţe a fiinţei trăind tragedia pasiunii, în căutarea zadarnică a fericirii. Dan Grigorescu