Este anul 1859, iar Irlanda inca nu si-a revenit dupa Marea Foamete care a ucis aproape un sfert din populatia tarii. Lib Wright, o infirmiera cu experienta, este chemata din Anglia sa o supravhegeze pe Anna OÌ Donnel - o tanara de unsprezece ani care pretinde ca traieste de mai multe luni fara hrana, doar cu mana cereasca. Unii o privesc ca pe o anomalie a naturii, altii ca pe o farsoare, dar majoritatea celor care vin sa o vada sunt convinsi ca au in fata o minune dumnezeiasca. Insa refuzul Annei de a manca are cu o totul alta explicatie, iar cea care va avea rabdare sa afle adevarul isi va pune viata in joc. Situatia Annei scoate la iveala puterea nefasta a prejudecatii, dar si ignoranta celor care, desi ar fi putut face ceva, aleg sa isi urmareasca interesele meschine. Minunea exploreaza Irlanda rurala a secolului al XIX-lea: fervoarea religioasa, rugaciunea, superstitiile, ritualul, coruptia si nebunia colectiva care decurge din toate acestea. Donoghue este un stilist literar desavarsit.Ë Sunday Times Deopotriva o meditatie dura asupra naturii maligne a fundamentalismului si un roman de investigatii. Asa cum se intampla cu cele mai bune fictiuni istorice - nu este vorba despre trecut, ci despre prezent.Ë Financial Times Atentia pe care Donoghue o acorda raului pe care religia il poate face atunci cand se transforma in superstitie inalta aceasta poveste, mai degraba decat o impovareaza.Ë Stephen King, New York Times Book Review Aceasta carte este un vortex narativ, in care vechea autoritate a religiei si noua autoritate a stiintei sunt simultan zdruncinate din temelii.Ë New York Review Of Book Donoghue creeaza suspans narativ folosind acea combinatie de verva istorica si delicatete emotionala cu care ne-a obisnuit deja. Asemenea romanului Camera , aceasta poveste este o psihodrama care isi din detaliile cotidiene si din acel horror gotic.Ë The Guardian Dormitorul era un patrat auster. O fata mititica, imbracata in gri statea pe un scaun cu spatarul drept, aflat intre fereastra si pat, de parca ar fi ascultat o muzica doar a ei. Parul ii era de un roscat-inchis, lucru care in fotografie nu se vazuse. La scartaitul usii ridica privirea si un zambet i se lati pe fata. O sarlatanie, isi reaminti Lib. Fata se ridica si-i intinse mana. Lib i-o stranse. Degete rotofeie, reci la atingere.Ë Citeste un fragment pe blog.