Parintele Zosim si alte povestiri

        „Părintele Zosim era un povestitor neîntrecut, având un repetoriu nesfârşit de poveşti minunate de tot felul. Poveşti despre sfinţi ucişi de păgâni în chinuri, poveşti despre Ştefan cel Mare... poveşti despre părinţi, surori, mirese şi fraţi robiţi, pe care fii, miri şi chiar viteji neînrudiţi cu acei nenorociţi îi scăpau din robie prin sabie, prin meşteşug, prin bani; poveşti despre prunci duşi de turci departe în ţara lor spre a face din ei ieniceri, care prin înţelepciune, sânge rece şi îndrăzneală izbuteau să se-ntoarcă acasă, venind pe jos tocmai de la Bagdat şi de la Misir, poveşti despre şiretlicuri de ale grecilor... poveşti din vremea răscoalei lui Pasvantoglu, paşa de la Vidin, împotriva sultanului, apoi poveşti despre nemţi cu coadă, despre Prozorovski şi despre Camenski, despre isprăvile volintirilor, despre prăzile lor şi ale turcilor în ţară, poveşti despre chipul cum s-o aruncat în aer viteazul căpitan Iordache, la Secu şi despre câte altele, nenumarate şi toate frumoase. Şi povestea curgea din gura moşneagului fără întrerupere, lin şi limpede, într-un grai frumos şi nemeşteşugit...“