In fiecare an, capitanul Fausto calatoreste o saptamana prin Italia, dar nu se poate bucura de privelistea inundata de soarele verii. In timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a rapit vederea si i-a retezat degetele de la o mana. De aceea, are nevoie de un insotitor, un recrut trimis de la garnizoana. Alaturi de dezabuzatul Fausto, ale carui vorbe muscatoare nu iarta pe nimeni, tanarul incepe prin a-si regreta fapta buna. Calatoria lor pare un pelerinaj fara credinta, o odisee fara glorie: Fausto, cufundat in lumea intunericului, fuge de sine si de casa in care isi traieste calvarul nemarturisit. Dar orasele toropite de canicula se dovedesc reperele unui paradoxal parcurs initiatic: tinta tanarului este sa ajute un nevazator, dar acesta din urma ii va deschide ochii asupra lumii. Ţinta lui Fausto este autodistrugerea, dar va sfarsi gasind iubirea.
