Intreg amarul fiintarii se evapora la ideea ca oricand e in putinta noastra sa-l curmam, ca ascundem in noi insine imensa libertate a absentei noastre si ca ne putem rascumpara caderea in dureri sterpe sau in banalitate prin genialitatea negativa a sinuciderii. De n-am fi in stare sa ne inchipuim - si sa ne consolam astfel - prilejul prin care ne-am face seama, actul infinit al liberarii de sine, vietuirea n-ar avea nici o scapare din ea insasi, iar ocna respiratiei nici o banuiala de vazduh. Dar aceasta idee face din fiecare dintre noi un stapan, fara a fi totusi slugi fiindca n-o trecem in fapt. Sa fie oare ca adevaratele sinucideri sunt acelea ce nu se consuma? Avand reteta sigura a raului si a-l purta totusi mai departe... (CIORAN) Cioran a cautat pentru aceasta carte un titlu frapant, promovand adverbul la demnitatea de substantiv. Nu a inventat nimic, s-ar spune la prima vedere. A dat insa nume unor incercari incompatibile cu orice idee pozitiva despre literatura si filozofie. Este ca si cum autorul ar fi vrut semnaleze o data in plus ca s-a despartit de acestea, deoarece a da forma literara ori filozofica ororii nu are nici un sens: nu se poate face cultura pe seama suferintei traite zi de zi si nopte de noapte. (Constantin ZAHARIA)