Prins

       Povestea de dragoste, de o mare frumusete luminos-tragica, putând fi considerata un Love story al literaturii române, ramâne doar o componenta a romanului. La fel de frumoasa si poate chiar mai impresionanta este povestea prieteniei inginerului cu Bibi. Din acest punct de vedere, romanul Prins poate fi considerat un poem (epic) al prieteniei. Petru Popescu ilustreaza prin situatii din viata de fiecare zi comunicarea fara cuvinte dintre doi barbati tineri, solidaritatea lor sobra, de soldati aflati umar la umar în transeele vietii.
      Combinatia de roman si poem, de comedie si melodrama îl cucereste chiar si pe scepticul cititor de azi. Prins  nu s-a demodat în cei patruzeci de ani care au trecut de la prima lui aparitie, asa cum nu s-au demodat nici moartea, nici tineretea, nici dragostea. Si nici talentul literar.