Tratat de Navigatie Maritima - Metodele clasice ale navigatiei maritime (2Vol)

Volumul 1

      In navigatia moderna mai exista arta doar in domeniul maritim, desi constatam ca odata cu trecerea in mileniul al treilea epoca romantica a navigatiei a apus. Navele moderne sunt ultratehnologizate, ultraoptimizate si ultrarapide; armatorii de astazi investesc in tehnologie, optimizeaza spatiile de incarcare si reduc echipajul uman [.....]
      Modernitatea navigatiei maritime actuale nu o poate smulge pe aceasta din radacinile ei. Epoca navigatiei clasice, desi apusa, nu poate fi data uitarii iar metodele sale nu au fost scoase din listele obiectivelor operationale ale cursurilor de navigatie din academiile navale, universitatile si institutele nautice din lume.
      Ca un paradox, teoria sistemelor satelitare se intoarce la principiile navigatiei astronomice; in sfarsit, siguranta, intaiul criteriu de analiza a calitatii navigatiei maritime moderne se sprijina pe cunoasterea acelor metode care sa il ajute pe navigatorul aflat in imposibilitate de a folosi mijloacele moderne. Iata scopul principal al acestui volum.


Volumul 2

     Recesiunea factorului uman in fata avansului tehnologic impune realocarea responsabilitatilor pe puntea de comanda. Tehnologia trebuie vazuta in viitor ca un complement al echipei de cart; cel putin in domeniul maritim, este periculos ca tehnologia sa decida asupra factorului uman.
     In aceste conditii, tehnologia nu poate fi mai sigura decat omul; aceasta mosteneste, inca din stadiul de proiect, limitele oamenilor care au imaginat-o si elaborat-o. In acelasi context, eroarea produsa de un sistem de bord poate fi privita ca o subdiviziune a erorii umane.
     Deoarece tendinta generala este de a investi in tehnologie, exista deja perspectiva "ingustarii" domeniului de responsabilitate a echipei de cart. Aceasta naste o contradictie majora: prin introducerea asa-numitelor tehnologii "sigure" se diminueaza implicarea capacitatilor personalului de pe puntea de comanda si, in consecinta, se accentueaza riscul erorilor umane.
     Volumul al doilea al Tratatului de Navigatie Maritima prezinta un mod sistematic acele sisteme dezvoltate, cu precadere in decursul ultimelor 3 decenii, punand accent pe acelea care prezinta potential de dezvoltare; elocvente in acest sens sunt sitemele globale de navigatie satelitara (GNSS), sistemele inertiale (INS) si sistemul e-Loran.
     Deloc lipsit de interes, continutul acestui volum se adreseaza ofiterilor de punte, reprezentand suportul necesar unei pregatiri sistematice si solide a examenelor teoretice si practice din cadrul sesiunilor de brevetare, organizate de Autoritatea Navala Romana.

In acest sens, recomandam exemplele de subiecte practice rezolvate in cadrul anexei nr.14 ca pe un ingredient necesar unei abordari de succes a examenelor de promovare in cariera maritima.



Stelian Cojocaru s-a nascut in Constanta in aprilie 1963. A urmat cursurile Liceului Militar de Marina "Alexandru Ioan Cuza" (1977-1981) si ale facultatii Navigatie a Institutului de Marina "Mircea cel Batran" (1981-1985). Dupa un stagiu de 6 ani de ambarcare (1985-1991), a urmat o cariera didactica de 12 ani in cadrul catedrei NAvigatie din Academia Navala "Mircea cel Batran" din Constanta. Din anul 1998 este doctor in matematici (spec. astronomie), iar din anul 2000 este conferential universitar la disciplinele Navigatie astronomica, respectiv Navigatie radioelectronica. In intervalul 2000-2005 a fost membru in comisia de examinare a Autoritatii Navale Romane.