Nici nu stiu ce sa laud prima data: faptul ca, nefiind concepute dupa acelasi tipic, textele din Ursuletul lui Freud au tensiunea unor proze-episoade-capitole-de-roman, un roman-fluviu despre carti si cititori deopotriva. Asadar, nu te plictisesti nici o clipa, esti mereu in tensiune, vrei sa stii ce urmeaza. Sau faptul ca umorul e de cea mai buna calitate, asa ca, de multe ori, te trezesti ca ti-au dat lacrimile de ris citind. Scrisul lui Razvan Petrescu - aici, poate mai evident decit in alte parti - iti ia ochii, dar nu o face prin brizbrizuri stilistice (ar fi prea la indemina!), ci prin inteligenta vie, zdrobitoare, cu care e greu sa tii pasul. Florina Pirjol Razvan Petrescu stie sa-si tina foarte bine in friu ritmul scrierii, pastreaza mereu cititorul cu sufletul la gura, apeleaza constant la sarcasm, face paralele cind savante, cind hazlii, fara a fi sub nici o forma pretios. Insa, mai presus de orice, ne arata un paradox: acela ca si literatura proasta are un rost pe lume - poate produce o literatura de cea mai buna calitate, cum e cea din Ursuletul lui Freud. Razvan Nastase