Ce se intampla cand versul, catifeaua si cafeaua se imbina? Raspunsul se ascunde in volumul poetei Irina-Cristina Tenu, un buchet de emotii, de versuri dansand in ploaie ori imprastiate in sori de foc, unde verile ning fulgi de visuri, stabilind configuratia propriului univers poetic. Lirica ei duioasa se armonizeaza minunat cu grafica artistei Vali Antonescu si da nastere unei carti ca un glob de cristal pentru bradul de Craciun. Vers de catifea poarta parfumul tiparului, bucuria autoarei si atingerea desenului-emotie a graficii. Irina-Cristina Tenu a publicat in antologia SIONO Inima nu face riduri . Ma pierd in mine alergand prin destin. Ma traiesc de la rasarit pana la apus intr-o urgie de cuvinte. Ma rascolesc, ma caut incercand sa ma inteleg. Pictez curcubeie de vise noaptea, le asez in rama sufletului si le poleiesc cu praf alb de speranta. Ma urc din mers in trenul vietii, din gara primaverii, in care ajunge in fiecare mai. Ma caut printre taine, descifrez rand cu rand cartea destinului, menirea mi se arata in fiecare cuvant scris si rescris de suflet, cu penita gandului. (Irina-Cristina Tenu)