Romanul Potentialul erotic al sotiei mele a fost distins cu Premiul Roger-Nimier in anul 2004 si a fost tradus in douazeci de limbi. Intr-o buna zi, Hector face un gest pe care nimeni nu l-ar fi putut anticipa: incearca sa se sinucida, dar este salvat in ultima clipa. Se dovedeste apoi ca in spatele tipului sociabil, al fiului iubitor si al functionarul constiincios se ascunde un personaj dominat de o pasiune irepresibila, care ii face viata un cosmar - e un colectionar impatimit, colectioneaza rand pe rand orice, dar absolut orice: timbre, diplome, bilete de metrou, dopuri, proverbe croate, jucarii Kinder, servetele de hartie, boabe de fasole, filme fotografice, suveniruri, butoni de manseta, termometre, labe de iepure, scoici din Oceanul Indian, zgomotele de la ora cinci dimineata, etichete de branzeturi Intalnirile colectionarilor anonimi nu ii sunt de prea mare folos. Pentru a iesi din fundatura existentiala, Hector nu vede decat o solutie, si anume sa se insoare, ca sa-si concentreze pasiunea pe un singur obiect : Brigitte, femeia vietii sale. Numai ca lucrurile se dovedesc mai complicate decat se astepta, iar patima revine, tulburandu-i armonia conjugala, sub forma unei alte manii acaparatoare; de aici o insiruire de patanii, care mai de care mai neobisnuite, ducand la situatii de un umor fara egal si implicand personaje extrem de bizare. Cartea este mai intai de toate un imn inaltat femeii, cam straniu, ce-i drept. Brigitte e unica, iar pasiunea pentru un obiect unic ii permite lui Hector sa iasa, pentru prima oara, din spirala colectionarului. Dar ideea ca suntem intotdeauna un colectionar al celuilalt e o ipoteza cu-adevarat amuzanta. (David Foenkinos, interviu cu Frederic Grolleau)